Green Girl: Traseu Zarnești-Prăpăstiile Zarneștilor-Cabana Curmătura

Durată traseu: 4,5 h

Dificultate: ușor, mediu

Echipament: haine ușoare de trecking, polar, geacă impermeabilă, eventual bețe trecking

Marcaj: bandă albastră - 2:00 h și bandă galbenă - 2:30 h

Cum ieșit un pic soarele și s-a încălzit mai bine afară, cum am simțit cheful de ducă. Și dacă tot a venit și minivacanța de 1 mai și mai ales dacă nu faci parte din cei cărora le place să meargă la mare, am zis să vă prezint un traseu destul de ușor și pe care îl puteți face și într-o singură zi.

Odată cu venirea cumnatului meu în țară, am zis să ieșim la o plimbare pe munte. Așa de revedere. Așa că le-am zis lui și soțului meu ”băieți, sâmbătă merem la Zărnești”.

Așa că sâmbătă la 05:00 dimineața a sunat alarma, am luat un mic dejun pe fugă, și am plecat. Bineînțeles cafeaua la pachet nu a lipsit. Cum? Eu fără cafea?

Plecarea a fost pe la 6:00 dimineața și am ajuns în Zărnești pe la 09:00.

În Zărnești sunt ceva indicatoare spre Parcul Natural Piatra Craiului, noi am pus GPS-ul. Preventiv.

Cum ajungi pe traseu

Păi e destul de ușor de ajuns. Urmezi GPS-ul și la un moment dat drumul asfaltat se termină și ajungi pe un drum pietruit. Poți găsi un loc să lași mașina aici, sau mai poți merge cam 10 minute pe acest drum până la Fântâna lui Botorog unde este o parcare destul de mare. Ei, eu nu am găsit înainte pe net această informație, așa că am zis să o trec eu. Noi am forțat un pic drumul și am descoperit că acolo este o parcare.

Fântâna lui Botorog

De aici aveți două variante. Urmați marcajul bandă albastră și atunci înepeți trsaeul prin Prăpăstiile Zărneștilor, fie urmați traseul marcat cu banda galbenă și începeți traseul care duce spre Poiana Zănoagei.

Noi am pornit pe banda albastră, un traseu pe care mulți îl fac la coborâre, dar am zis să vedem întâi Prăpăstiile.

Prăpăstiile sunt niște chei foarte spectaculoase. Este fascinant să vezi ce poate face natura. Împreună cu noi pe acest traseu au pornit numai vreo două-trei cupluri de ”urcători”.

Prăpăstiile Zărneștilor

Peretele carstic

Prăpăstiile Zărneștilor

Atenție la căderile de pietre

Cu ochii pe sus după grote și după forma peretelui carstic, era să pierdem o salamandră. La doar câțiva pași făcuți pe traseu ne-a ieșit în cale bucurându-ne cu coloritul ei interesant și a stat sa-i facem poze ca un adevărat fotomodel.

Salamandră

După ce am mai mers puțin și-a făcut apariția și o veveriță. Ea nu a fost prea bucuroasă să pozeze. Am prins-o cu zoom într-un copac. Poza nu este foarte clară, așa că nu o mai arăt.

După vreo jumătate de oră de mers prin Prăpăstii ajungem la un fel de refugiu, o lățire a potecii. Prin stânga se contiuă un alt traseu care duce pe creste, noi mergem înainte. Oricum aici există și un indicator.

De aici mai mergem cam 10-15 minute și ajungem la o bifurcație. În dreapta se află pădurea și marcajul traseului nostru împreună cu indicatorul aferent, iar înainte se continua un alt traseu.

De aici avem un urcuș destul de susținut prin pădure, pe rădăcinile copacilor, care mie mi se par extraordinar de utile, le asemăn cu niște trepte. Avem nevoie de puțină condiție fizică, dar nu e un urcuș pe care să nu îl poți face.

După vreo oră de urcat ajungem la o zonă mai domoală, se merge pe potecă, iar privirea ne este furată de crestele Pietrei Craiului care încep să se zărească printre copaci, de pietrele împânzite de mușchi verde, proaspăt și de floricelele ce apar pe fiecare porțiune de potecă unde ajunge soarele.

Aici se zăresc crestele

Floricică

Alte floricele ce ne-au însoțit pe tot traseul

Ciupercuțe

Floricele

Mușchi

După urcușul destul de lin mai avem mici porțiuni unde se mai urcă susținut prin pădure. Apoi ajungem într-o poiană. De aici mai avem cam jumătate de oră până la cabană. Peisajul este și aici minunat, ne întâlnim și cu un pârâu care ne însoțește până la ultimul urcuș înainte de cabană.

Poiana

O stână părăsită

Ghiocei

Mai vedem și zăpădă

Am văzut și ghiocei. Cel mai pur alb pe care l-am văzut vreodată la un ghiocel. Bineînțeles alături de acele floricele mov pe care nu am reușit să le identific. Dacă știe cineva ce sunt tare m-aș bucura să îmi spună și mie. Pe niciun panou cu flora și fauna din acest loc nu apăreau și aceste floricele.

Indicator Cabana Curmătura

Câinele de la cabană

La cabană se poate mânca, bea un ceai sau o ciocolată caldă și au chiar și camere pentru cazare. Prețurile cazării le găsiți aici. Noi am mâncat o ciorbă de fasole cu afumătură și o porție de varză călită cu cârnați. Mâncarea este foarte bună, prețurile ca și ”în vârful muntelui”, adică măricele. Dar măcar este bună. Cazarea pornește de la 30 de lei, loc în cameră cu 11-12 paturi până la 150 de lei cameră de 3 paturi.

Noi nu ne-am cazat aici, cu toate că ar fi fost o alegere foarte bună. Priveliștea și trezitul pe munte în aer curat și rece merită tot, iar camerele bineînțeles sunt încălzite.

La coborâre am ales traseul bandă galbenă, care pornește prin spatele cabanei.

Poteca este mai bătătorită, la început coborârea este mai lină. Apoi ajungem la fel prin pădure și în sfărșit în Poiana Zănoagei, unde am luat o pauză de stat la soare.

Poiana Zănoagei

Crestele Pietrei Craiului

Poiana Zănoagei

De aici coborâm înapoi la Fântâna lui Botorog. Pe traseul bandă galbenă, la un moment dat găsim și un izvor cu apă. Din sensul nostru de mers cam la o oră de coborât de la cabană. Și este singurul izvor de pe tot traseul.

Ce trebuie să ştii în Piatra Craiului

cel mai important, ia suficientă apă la tine. Se știe faptul că în Piatra Craiului nu se găsesc izvoare de apă din cauză că este un masiv carstic
îți trebuie un minim echipament montan: ghete sau adidași speciali, pantaloni comozi, preferabil pentru doamne colanți suficient de groși cât să îți ofere un comfort termic bun, eventual bețe de trecking dacă le ai deja, dacă nu, nu sunt neapărat necesare. Noi nu am avut și am ajuns cu bine.
mare parte din traseu este prin pădure, deci soare mai rar și automat un pic de răcorică. Ia la tine un polar si o geacă impermeabilă dacă afara este mai răcoare: primăvara sau toamna.
câteva sandwichu-uri în rucsac nu strică la fel și ceva dulce.
urcă în ritmul tău. Niciodată nu te grăbi pentru a putea doza energia suficient cât să nu obosești și să nu mai poți continua traseul.

Eu am fost îmbrăcată în colanți ușor vătuiți pe interior, am avut tricou respirant, o bluză tehnică de rezervă în rucsac și geacă de trecking impermeabilă cu glugă și am fost încălțată cu adidași de trecking de la Salomon.

Noi am ajuns la finalul traseului în jur de ora 17:00. Deci dacă nu vrei să te cazezi undeva, te poți întoarce liniștit inapoi acasă. Cu condiția să pleci devreme pe traseu.

Am rămas în zonă și ne-am cazat în satul Măgura. Un sat pitoresc de munte, la doar 10 minute de Zărnești. Satul este înconjurat de văi și de oriunde ai o priveliște minunată.

Este satul neasfaltat, satul cu străzi pietruite, satul rămas în timpuri vechi și chiar dacă este atât de aproape de Zărnești, pare rupt de lume. Este satul liniștit, însorit, satul tradițional de munte. Aici avem magazine unde găsim strictul necesar. Este satul fără supermarket, minimarket ci satul cu prăvălie.

Satul Măgura prăvălie

Am stat la Pensiunea Roua munților. Pensiunea este curată, camerele sunt mari și gazdele tinere și extraordinare. Nici nu le-am simțit prezența prin curte. Au și magazin în curte. Ai tot ce îți trebuie aici: o bucătărie complet echipată, un living mare cu masă și televizor, camere mari și curate, un foișor cu grătar și un mic loc de joacă pentru copii. Dar cel mai important ai liniște, aer curat și un peisaj de excepție. Ce poți să îți dorești mai mult.

Recomand satul Măgura celor ce vor să se rupă de cotidian, celor ce vor liniște și un cadru intim alături de cei dragi și de prieteni. Eu am fost fascinată de acest sat și îmi doresc din tot sufletul să nu asistăm la distrugerea lui. Nu vreau să devină un sat comercial și să se piardă unicitaea lui.

Sper că acest articol v-a fost de folos și dacă hotărâți să parcurgeți acest traseu să vă bucurați de el așa

cum ne-am bucurat si noi. Vacanță plăcută!

P.S. Mai jos vă las câteva fotografii cu satul Măgura. Nu am multe poze și tare rău îmi pare. Promit că data viitoare când mai ajung aici fac mai multe.