Codul lui DaVinci - Dan Brown

Așa cum am promis am revenit cu recenzia cărții lui Dan Brown, ”Codul lui DaVinci”.

Cartea am terminat-o înainte de Paște, dar perioada dinaintea sărbătorilor și cea imediat după a fost o perioadă aglomerată și nu am avut timp să scriu nimic. Sper să nu vă supărați prea tare pe mine. 

Cartea o aveam în bibliotecă de ceva timp, dar nu am apucat să ajung la ea. Mulțumită lui Igor Bergler și Bibliei pierdute am pus mâna pe ea.

Am vrut să văd dacă toate acele recenzii și păreri de pe net, cum că Igor Bergler ar fi copiat cartea lui Dan Brown, sunt adevărate. 

O să ajungem și acolo. Momentan hai să vedem ce e cu acest cod al lui DaVinci.

Dan Brown a îmbinat acțiunea cu misticul

Am văzut filmul la momentul apariției lui, însă sunt ceva ani de atunci, eram în liceu și nu îmi mai aduc aminte mare lucru din el. Așadar ideea principală o știam, dar acțiunea nu prea.

Profesorul Langdon se află la Paris și este luat din camera de hotel în toiul nopții de un detectiv și rugat să îl însoțească la muzeul Luvru pentru a ajuta la descifrarea unor simboluri într-un caz de crimă.

Ajuns la muzeu, Langdon află că cel ucis este custodele muzeului cu care el trebuia să se întâlnească în acea seară. Întâlnirea fusese anulată de custode, iar lângă cadavrul său se găsea inscripția ”P.S. caută-l pe Langdon”. În acest moment profesorul este suspectat de uciderea custodelui.

Își face apariția agenta Sophie Neveu și îi spune lui Langdon că se află în pericol și să îi urmeze indicațiile pentru a putea să-l scoată de acolo.

De aici începe o serie de aventuri ale celor doi de a scăpa de poliție și de a deschide criptexul lăsat de custode lui Sophie, criptex care conține informații despre locul unde se află Sfântul Graal.

Cei doi ajung la un prieten vechi de-al lui Langdon, un profesor specializat în legenda Sfântului Graal, care le oferă multe informații despre Graal și despre cultul din care făcea parte custodele, cult care venera divinitatea feminină și Graalul. 

De aici începe adevărata aventură. Langdon și Sophie sunt urmăriți de poliție care află unde sunt cei doi, ei sunt nevoiți să fugă, se ascund de polițiști, ajung în Londra unde Sophie află adevărul despre familia ei și descoperă faptul că unele persoane din jurul lor nu voiau să îi ajute ci își doreau chiar Graalul.

Codul lui DaVinci vs Biblia pierdută

Într-adevăr există asemănări între cele două cărți. Scheletul pe care sunt construite cele două volume este aproape identic.

• în cartea lui Dan Brown profesorul Langdon se afla la Paris pentru o conferință și este luat de la hotel și dus la locul crimei.
• în cartea lui Igor Bergler profesorul Baker este luat în timpul conferinței de la Sighișoara și dus la locul crimei.
• ambii profesori sunt suspecții principali în anchetă.
• Langdon este ajutat de Sophie Neveu, Baker este ajutat de Christa. 
• în ambele cărți există o societate secretă care își dorește Graalul respectiv sabia lui Vlad Țepeș.
• ambii profesori au un prieten care îi ajută cu informații, doar că cei doi au un parcurs diferit pe durata acțiunii.

Per total pot spune că aceste două cărți sunt asemănătoare. Atât structura lor cât și dinamica acțiunii. Stilul celor doi autorii este asemănător, doar ca volumele lui Igor Bergler conțin foarte multe informații istorice și de cultură generală ceea ce îi oferă un plus din partea mea. 

Între ”Codul lui DaVinci” și ”Biblia pierdută”, o prefer pe cea de-a doua datorită informațiilor din carte. 

Mi-au plăcut ambele cărți și m-au făcut să îmi placă volumele de conspirații și organizații secrete. 

Totuși dacă pentru ”Biblia pierdută” Igor Bergler a fost criticat și mulți cititori s-au declarat dezamăgiți de ea, autorul și-a luat revanșa cu ”Testamentul lui Abraham” , o altă carte minunată și extrem de bine scrisă, pe care o recomand cu drag.