Jurnal de vacanță - cum am călătorit în Israel (I)

M-am întors din vacanță!

V-am tot arătat pe pagina de Facebook fotografii din vacanța mea în Israel. A venit timpul să vă povestesc și cum a fost.

Înainte să plec mi-am făcut tot felul de griji despre siguranță, reguli de conduită, vestimentație și alte aspecte.

Așa cum mie mi-au fost de folos informațiile primite de pe diverse site-uri și bloguri, trebuie să scriu și eu impresiile mele pentru alți călători.

Ce documente ne sunt necesare pentru a intra în Israel

În primul rând ne trebuie pașaport valabil minim șase luni de la intrarea pe teritoriul israelian.

Apoi ne trebuie viza de intrare. Această viză de intrare o primim pe aeroportul din Israel, la ghișeul verificări pașapoarte. 

Se stă la o coadă, ajungi la ghișeu, arăți pașaportul, îți pune câteva întrebări - dacă lucrezi în România, scopul vizitei, și cam atât. 

Eu am nimerit un vameș tare drăguț și printre întrebările pe care trebuia să le adreseze mai introducea și câte ceva amuzant:” Îl știi pe Duckadam? A fost și el la noi” și alte chestii amuzante. Probabil pentru a nu ne simți stânjeniți și luați ca la poliție.

Primești viza, un cartonaș mic albastru care este valabil trei luni și mergi mai departe. 

În principiu grupurile organizate nu întâmpină probleme la vamă. Dacă sunt familii, de regulă trec împreună. Eu am călătorit împreună cu mama mea și am trecut repede amândouă.

Călătoria mea a fost una de pelerinaj, deci odată ajunși acolo nu am întâmpinat probleme.

Cum comunicăm și ce bani folosim

În Israel toată lumea vorbește engleză și chiar română. Aproape toți comercianții vorbesc română chiar foarte bine. 

Moneda oficială este sheckel-ul. Sheckeli poți schimba la casele de schimb de acolo sau poți plăti cu euro sau dolari. De preferat sunt dolarii. Printr-o conversie ciudată 1 euro = 1 dolar, deci mai bine dolari. Eu am avut doar dolari, nu am schimbat sheckeli și a fost în regulă. Se mai poate plăti în multe locuri și cu lei românești. 

Cazarea în Israel

Vedere de pe terasa Asezământului
de la Ierihon

Noi am stat primele patru nopți la Așezământul Românesc de la Ierihon. Acest așezământ se află pe teritoriul Palestinei, iar zona este, surprinzător, față de ce se vede la noi la TV, sigură. 

Nu prea ai ce să faci seara, pentru că în împrejurimile mânăstirii este destul de pustiu și parcă nu prea îți vine să ieși pe stradă. Există un supermarket vis-a-vis de așezământ, unde găsești tot ce îți trebuie: apa, dulciuri, sucuri, etc.

Aproape de așezământ este o moschee. Veți auzi rugile lor, care sunt în număr de cinci pe zi, dacă nu mă înșel, dintre care una este la 04:00 dimineața. 

Apoi ultimele două nopți am stat la un hotel din Nazareth. Dar ajungem și aici mai târziu.

Obiective turistice în Israel

 Obiectivele turistice sunt, bineînțeles cele legate de locurile Sfinte, biserici, mânăstiri, moschei, etc.

Se mai găsește un muzeu al Holocaustului, pe care din păcate nu l-am vizitat. Aș fi fost curioasă să văd cum arată muzeul Holocaustului într-o țară cu populație preponderent evreiască.

Am stat o săptămână, dar a fost o săptămână plină, în fiecare zi am vizitat multe obiective.

Printre cele mai impresionante, pentru mine, a fost Via Dolorosa sau Drumul Crucii, care se termină la Biserica Sf. Mormânt sau Biserica Sf. Sepulcru, cum i se mai spune.

Via Dolorosa și Biserica Sf. Mormânt

Via Dolorosa are 14 opriri, fiecare cu o semnificatie anume: de la curtea casei lui Pilat din Pont, la locurile unde Iisus a căzut sub povara crucii și până la punctul final, Biserica Sf. Mormânt.

Biserica este imensă, impunătoare, sobră. În dreptul ușii de intrare se găsește piatra ungerii din care se zice că izvorâște mir. Este mir pe ea, nu pot spune proveniența lui, dar să lăsăm povestea cum e, pentru că așa este frumos. Unele povești, indiferent dacă sunt sau nu adevărate trebuie lăsate așa cum se spun.

Apoi în partea stângă se găsește baldachinul Sf. Mormânt. Este o biserică în miniatură. Se intră într-o cameră, apoi în alta mai mică unde se află mormântul lui Iisus. 

La intrarea în camera mormâtului este un călugăr care ține ordinea. Ești lăsat foarte puțin să te rogi înăuntru, pentru a putea intra toată lumea. Vă imaginați că este o coadă imensă la intrare. Se iese cu spatele din camera mormântului. 

Biserica Sf. Mormânt

Biserica Sf. Mormânt este împărțită de ortodocsi, catolici, armeni și copți, iar fiecare confesiune are un program prin care slujește în interiorul bisericii. Din cauza neînțelegerilor dintre confesiuni, cheia Sf. Mormânt o țin arabii. Ca să nu fie cu supărare.

Nu o să vă plictisesc cu toate bisericile pe care le-am vizitat, pentru că ar trebui să scriu un roman, nu un articol. Voi încerca să sintetizez informațiile și să prezint cele mai importante obiective pe care le-am vizitat.

Fiind un volum de informații foarte bogat, cred că ajunge pentru astăzi.


Voi reveni cu partea a doua unde vă voi povesti despre experiența de la Marea Moartă.



                                                                                                                                    ... va urma