Biblia pierdută - Igor Bergler

”Trei crime macabre îi schimbă planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton, aflat la Sighisoara pentru o conferință de isorie. Cea mai controversată figură a Europei de Est, Vlad Țepeș, a finanțat un proiect ambițios, care avea să schimbe fața întregii lumi: multiplcarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiți inițiați.În anul 1455, codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată: Biblia B42, numită și Biblia lui Gutenberg.”

Aceasta este descrierea oficială a cărții, descriere pe care o găsim pe coperta patru a cărții. Volumul a apărut la editura RAO. Varianta cartonată nu se mai găsește, deși mi-aș fi dorit-o tare mult, dețin varianta de buzunar. Este mai ușor de purtat în geantă, dar tot rămân fană a cărților cu coperți cartonate.

Volumul începe cu profesorul Charles Baker pe care îl cunoaștem deja din ”Testamenul lui Abraham”, care se află la o conferință în Sighișoara. Acesta este întrerupt de un ofițer de poliție și rugat să îi însoțească la locul unei crime macabre. 

Pe ”Scara școlarilor” care duce către ”Școala din Deal” din orașul vechi al Sighișoarei, ei găsesc trei cadavre așezate în forma unei cruci, iar alături o carte de vizită cu logo-ul profesorului. Acest lucru le sugereză polițiștilor că autorul este însuși profesorul Baker. Iar acesta este doar începutul poveștii.

Îsi face apariția și Christa, angajată a Interpolului, care îl va însoți pe Charles în toată aventura lui, iar scopul ei ascuns este acela de a-l proteja pe profesor.

La ușa camerei de hotel a lui Charles apare un bătrân ce îi povestește acestuia unele lucruri despre bunicul lui și îi lasă o mapă cu documente și sarcina de a găsi sabia lui Vlad Țepeș, pe care bunicul său a căutat-o și pentru care l-a pregatit și pe el încă de când era copil.

Aventura lui Charles și a Christei va continua în Praga, unde vor avea de descoperit mai multe indicii și de dezlegat mai multe coduri ascunse pentru a duce misiunea de recuperare a sabiei la bun sfârșit.

În finalul cărții, Charles ajunge la Bologna unde va descoperi alte documente care îl vor aduce mai aproape de finalul misiunii sale.

Acest volum, la fel ca și ”Testamentul lui Abraham”, conține extrem de multe informații pe care este bine să le aprofundezi. Necesită o mai mare atenție și verificare, ceea ce voi face la un moment dat cu pixul, hartia și laptopul lângă mine. 

Igor Bergler nu m-a dezamăgit nici de data aceasta

Din nou Igor Bergler a dovedit că își respectă cititorii și nu scrie la repezeală doar de dragul de a mai scoate o carte pe care să o cumpere mii de oameni pentru că beneficiază de o campanie de marketing foarte bine pusă la punct.

Igor Bergler dovedește de fiecare dată că înainte de a pune cuvintele pe hârtie depune o imensă muncă de documentare. Cărțile lui nu conțin greșeli gramaticale și de scriere, ceea ce eu consider că face parte atât din munca autorului cât și a editorilor. 

Autorul are o mare atenție la detalii ceea ce face ca povestea să curgă mai ușor, iar ritmul alert în care scrie nu te lasă să lași cartea din mână. 

Îmi plac autorii care îsi respectă cititorii și Igor Bergler asta m-a făcut să cred prin felul în care îsi scrie cărțile. 

Biblia pierdută criticată de mulți cititori

”Biblia pierdută”  a lui Igor Bergler  a fost aspru criticată de mulți cititori. Aceștia spun că ar fi copiată după ”Codul lui DaVinci” a lui Dan Brown.

”Codul lui DaVinci” l-am citit după ce am citit cartea românului  nostru, de fapt mai am puțin până o termin și voi reveni și cu părerea mea în acest sens.

Bineînțeles că înainte de a cumpăra cartea și eu am căutat păreile altor bloggeri și totuși părerile erau împărțite, de accea am zis să îi acord o șansă. Un alt factor de decizie, de fapt principalul factor de decizie a fost ”Testamaetul lui Abraham” pe care l-am citit înaintea ”Bibliei pierdute” și mi-a plăcut enorm.

În continuare eu îmi fac temele legate de ”Codul lui DaVinci” și pe voi va pup și vă doresc primăvară frumoasă, pentru că abia acum a venit primăvara. 

Ce aș fi dacă eram ...

Zilele astea mi-am adus aminte de un tag tare draguț pe care am zis că îl voi prelua de la Anca.

Se numește ce aș fi dacă eram altceva, obiect, stare, anotimp, emoție sau animal.

Oricine poate prelua acest tag cu rugămintea să specifice sursa.



Dacă aș fi un anotimp... aș fi toamna, pentru multitudinea de culori, pentru ploaia care mă liniștește întotdeauna și curăță toate supărările și durerile din suflet.

Dacă eram o lună din an  aș fi fost septembrie, când este suficient de cald pentru a mai spera și destul de frig cât să te pregătești de noi începuturi.

Dacă eram o parte a zilei eram apus, pentru liniștea ce o aduce și dorința de a sta în brațele persoanei iubite, de a primi și a oferi iubire.

Dacă eram animal  aș fi fost rac,  un pas în față, doi înapoi nu este întotdeuna un lucru rău.

Dacă aș fi fost virtute  aș fi fost curajul, pentru a realiza orice îmi doresc fără să îmi pese de consecințe.

Dacă eram planeta  aș fi fost Pluto, suficient de departe de oameni, dar toți interesați de ea.

Dacă eram un lichid  aș fi fost apa, atât de necesară pentru orice organism de pe Pământ.

Dacă eram o piatră aș fi fost turcoaz, frumos și mereu diferit, liniștitor și durabil.

Dacă eram un metal  aș fi fost aur, sensibil în stare pură, rezistent după prelucrare.

Dacă eram pasăre eram rândunică, când eram copil mă fascina coada ei despicată.

Dacă eram o plantă eram zambilă, parfumată, delicată și trecătoare.

Dacă eram instrument muzical  aș fi flaut, pentru sunetul elegant și delicatețea pe care trebuie să o ai atunci când umbli cu el.

Dacă eram un sentiment  aș fi iubirea, nu sunt ”o siropoasă”, dar cărei femei nu îi place să iubească și să fie iubită?

Dacă eram un cântec aș fi Flautul Fermecat, o compoziție tare dragă mie pe care am cântat-o cândva chiar la flaut.

Dacă eram un film  aș fi Stăpânul inelelor, pur și simplu ador filmul ăsta.

 Dacă eram un serial  eram Psihologia crimei (Profilage).

Dacă eram o carte  eram Caraval.

Dacă eram un autor eram EU. Mereu mi-am dorit să scriu o carte, ba chiar am avut și o încercare.

Dacă eram un gust eram amărui, ador ciocolata amăruie și apa tonică.

Dacă aș fi fost o aromă eram vanilie.

Dacă eram o culoare  eram verde. Culoarea mea preferată ( doar sunt Green Girl :-D ).

Dacă eram un material eram voal, material fin, materialul mireselor, materialul care descoperă atât cât trebuie și lasă loc misterului.

Dacă eram parte a corpului  eram picior, să pot merge oriunde îmi doresc.

Dacă eram un drog tărâm necunoscut, dar să zicem opium, drogul artiștilor.

Dacă eram un accesoriu eram colier, mare, opulent, dar discret, care completează orice ținută elegantă.

Dacă eram o materie școlară eram istorie, cunoscută de toată lumea, dar formată din izvoare scrise și nescrise.

Dacă eram un personaj de desene animate  eram șoricelul Jerry, desenele mele preferate. Și acum mă mai uit, dar să nu spuneți la nimeni.

Dacă eram un număr  eram 3, număr magic în literatura românească.

Dacă eram o mașina  eram mașină de epocă. 

Dar nu sunt toate astea. Sunt Andreea și sunt tot ceea ce sunt acum datorită mie și celor din jurul meu. Sunt EU și sunt suma faptelor și defectelor mele.

Florile de la mansardă - V.C.Andrews

Auzisem foarte multe lucruri despre această serie și mi-o doream de ceva timp. Când am primit-o cadou de la o persoană tare dragă mie, șefa mea, am fost mai mult decât încântată. 

Știți cum e, lucrurile bune vin atunci când nici nu te aștepți, eu am primit seria când mă așteptam mai puțin.

Seria este formată din cinci volume, fiecare având  o copertă care arată senzațional, fiecare volum conține o parte din povestea familiei Dollanganger. 

 Florile de la mansardă  

Numele primului volum este cel care denumește și seria, ” Florile de la mansardă”. 

Începutul volumului este unul lin, cu o poveste clasică, a unei familii fericite, soț și soție, Christopher și Corinne care au patru copii, un baiat Chris, o fată Cathy și doi gemeni Carrie și Cory. Tatăl este medic, mama este casnică. Nu duc lipsă de nimic și totul este perfect. Până în seara aniversării lui Christopher, când familia primește tragica veste a morții lui într-un accident de mașină. 

Corinne, care nu muncise o oră în toată viața ei, este nevoită să facă rost de bani și cum altfel decât apelând la părinții ei.

Numai că în viața copiilor apare o pereche de bunici de a căror existență nu au știut niciodată și o serie de mistere, de la plecarea cu trenul noaptea, la coborârea din tren într-o haltă părăsită și intrarea în conacul bunicilor pe furiș.

Ajunși la conacul Oliviei și al lui Malcom Foxworth, ei sunt ”cazați” la mansardă cu promisiunea că în câteva zile vor putea ieși de acolo, deoarece bunicul lor nu știe despre ei și trebuie luat încet, dat fiind faptul că este extrem de bolnav.

Acest lucru nu se întâmplă și ei sunt nevoiți să stea acolo trei ani, timp în care primesc mâncare zilnic de la bunica lor care este foarte rece și crudă și unde și-au creat o lume a lor cu toate cele necesare pentru a putea trăi decent.

Între Chris și Cathy se înfiripă o poveste de dragoste mai mare decât acea dragoste dintre frate și soră, lucru pe care ei îl conștientizează, dar nu îi pot face față.

Cory se îmbolnăvește moment în care cei doi frați mai mari decid că este momentul să evadeze.

Petale în vânt

Cel de-al doilea volum se concentrează pe viața celor trei copii - între timp Cory a murit - din momentul evadării din conac.

Ei ajung acasă la un medic, având nevoie de ajutor pentru Carrie, care era bolnavă. Acesta își dorește să îi adopte și face tot posibilul pentru a reuși acest lucru. 

Pentru a scăpa de iubirea ce o poartă pentru fratele ei, Cathy se îndrăgostește de tatăl adoptiv și își dorește să se casătorească cu el, dar în același timp pune la cale un plan de distrugere a mamei din cauza căreia au pierdut un frate și câțiva ani din copilărie.

Cathy ajunge balerină, are o casnicie toxică cu partenerul ei de dans, care îi va distruge cariera, Chris ajunge medic așa cum era tatăl lui, totul cu ajutorul tatălui adoptiv.

Spinii destinului

Cel de-al treilea volum este volumul lui Bart și Jory, copiii lui Cathy și Chris.

Cei doi au cumpărat o casă pentru ei si copii, departe de orice le-ar putea aduce aminte de anii petrecuți în conacul bunicilor și de orice persoană ce le-ar putea periclita viitorul și fericirea familiei.

Numai că alături de casa lor se instalează o bătrână foarte bogată care îl atrage pe fiul lor cel mic, Bart lângă ea. 

Împreună cu ea vine și majordomul ei, care îl obligă pe acesta să învețe Biblia și încearcă să îi spună acestuia adevărul ascuns despre părinții lui.

Semințele trcutului

Volumul intitulat ”Semințele trecutului” este povestea lui Bart, care moștenește conacul Foxworth și întreaga avere a bunicii lui.

Între el și tatăl său s-a creat o ruptură, din cauza relației sale cu Cathy, însă cei doi sunt administratorii averii lui Bart, pană când acesta își termină studiile, lucru ce nu îi convine lui Bart.

Bart făcuse o obsesie penru Biblie și pentru bunicul lui decedat care fusese un mare om de afaceri, iar Bart și-l luase ca și exemplu de viață.

Grădina umbrelor

Cel de-al cincilea volum și ultimul este povestea Oliviei Foxworth.

În acest volum Olivia ne spune povestea ei din tinerețe, când s-a îndrăgostit de Malcom și cum a fost viața ei înainte de a-l cunoaște până când s-a căsătorit cu el și cea de după căsătorie. 

Aflăm aici că Olivia a fost și ea o tânără cu speranțe, vise, o tănără iubitoare și dornică de iubire, vise ce i-au fost spulberate de avarul Malcom.

Ultimul volum este scris într-un stil ușor diferit. Se spune că seria ar fi fost terminată de altcineva, deoarece autoarea ar fi decedat, și publicat în numele ei. 

”Florile de la mansardă”  este o poveste tulburătoare despre iubire, devotament. 

Vedem aici cum alegerile făcute în momente de cumpănă în viață pot distruge viața celor dragi.

Seria ” Florile de la mansardă” este o poveste despre curaj, deznadejde și dorința de a repara ce alții au stricat. 

Această serie m-a fascinat, m-a ținut prinsă într-o poveste ireală, dar care ar putea fi foarte ușor prezentă în lumea noastră. Este o poveste crudă, o poveste ce nu are un happy-end, o poveste cutremurătoare ce îți pune multe semne de întrebare.

Volumele au apărut la editura Litera.

Zorii semilunii - Clive Cussler

Clive Cussler este un autor american de aventură ce are în portofoliul lui peste 70 de volume publicate. 

Zorii semilunii  este un volum scris împreună cu fiul său Dirk Cussler. 

Volumul a apărut la Editura Rao și se găsește în varianta cartonată, ceea ce îmi place foarte mult pentru că nu se deteriorează și se păstrează mult mai bine pe termen lung.

Clive Cussler și renașterea Imperiului Otoman

Acțiunea cărții se concentrează pe dorința lui Ozden Celik și a surorii sale Maria, strănepoți ai lui Mehmed a VI-lea, ultimul sultan otoman,  de a reînvia gloria de mult apusă a Imperiului Lumii.

Totul începe odată cu descoperirea accidentală de către Pitt și colegul său, cercetători ai agenției NUMA, (National Underwater and Marine Agency)  a unei epave pe fundul mării în timp ce făceau un studiu al algelor în apele teritoriale turcești.

Pitt pleacă la Istanbul pentru a petrece weekend-ul împreună cu soția sa, dar numai parte de liniște nu au. 

Cei doi merg la muzeul Palatului Topkapî, unde Pitt are un prieten muzeograf, pentru a verifica două artefacte luate de pe epavă. 

Când părăsesc palatul, cei trei - Pitt, Loren - soția lui și doctorul Ruppe - muzeograful - sunt atacați și Loren răpită. 

Pe epavă sunt găsite câteva artefacte romane, ceea ce le pune multe semne de întrebare cercetătorilor.

De fiecare dată când se apropie de descoperirea unui nou secret, Celik Ozden este în urma lor. 

În paralel fiica lui Pitt, Summer, cercetează scufundarea navei britanice HMS Hampshire din timpul primului război mondial, navă ce transporta o încărcătură extrem de importantă, încărcătură care nu s-a aflat niciodată ce conținea și încă se dorește ascunderea secretului. Acest secret a dus la atacarea și scufundarea navei împreună cu feldmareșalul Kitchner.

Cu greu și trecând prin foarte multe aventuri,  atacuri, ba chiar moartea unor colegi, cei de la NUMA reușesc să elucideze misterul epavei otomane și a scufundării navei HMS Hampshire.

Zorii semilunii, o poveste care te ține în alertă 

” Zorii semilunii” este o poveste alertă, o poveste care intrigă și te ține în suspans. 

Clive Cussler a folosit doza perfectă de acțiune și domolită cu un pic de iubire. Mi-a plăcut felul de a scrie al autorului, desfășurarea acțiunii fiind alertă, dar fără a renunța la detalii.

Recomand cărțile lui Clive Cussler tuturor celor ce iubesc acțiunea și aventurile.